CELE 6 FORME DE FOAME

CELE 6 FORME DE FOAME

Așa cum corpul uman simte foamea de mâncare și de vitamine și fără ele se deteriorează, așa și sistemul nervos simte foamea de senzații și se va degrada dacă acestea îi sunt luate.

Cele 6 forme de foame ale sistemului nervos sunt următoarele:

1. foamea de stimuli ( stimulare senzorială vizuală, tactilă, auditivă, olfactivă și gustativă )

2. foamea de contact

3. foamea de recunoaştere

4. foamea sexuală

5. foamea de structură

6. foamea de incidente

Foamea de stimuli

Extrem de cunoscute și sugestive sunt experimentele de izolare și privare senzorială efectuate de Hebb, Heron și Scott în 1954. Subiecților li s-a cerut să nu facă nimic, ci să stea culcați confortabil pe un divan, într-o cameră în care se întrerupsese orice contact senzorial cu realitatea înconjurătoare (nu vedeau, nu auzeau, nu se mișcau, nu puteau să pipăie etc.). După 20 de ore de absență a contactului cu lumea exterioară a obiectelor, psihicul funcționa prost, iar subiecții erau tulburați, nefiind capabili să se comporte și să gândească normal. S-a constat apariția unor tulburări emoționale, scăderea performanțelor intelectuale și apariția halucinațiilor.

În urma experimentelor s-a putut ajunge ușor la concluzia că psihicul uman nu există și nu funcționează normal decât în urma satisfacerii acestor forme de foame. Mai exact, funcționează normal doar în relație cu exteriorul, cu lumea obiectelor, fiind expresia directă, nemijlocită a vieții de relație a individului.

Foamea de contact

Pentru a sublinia importanța acestei forme de foame și efectele pe care le poate avea asupra noastră, o să încep prin a vă prezenta concluzia studiul lui R. Spitz (1975). Acesta a explicat de ce copiii abandonați crescuți în condiții fizice impecabile (hrană, adăpost, confort) se confruntau cu dificultăți fizice în raport cu copiii crescuți de mamele lor. Se pare că, ei aveau un contact fizic extrem de redus cu cei care îi îngrijeau.

Un bebeluș care nu este luat în brațe și zace în pătuțul său fără nici o modificare sau stimulare, duce gradual la decompensare fizică și mentală. Aceștia au nevoie să fie ținuți în brațe și mângâiați.

Această foame de contact a fost surprinsă și la animale. Puii de maimuță sunt concepuți prin natura lor să aibă contact fizic cu alții din aceeași specie. Privați de această nevoie, atunci când se maturizează ei nu vor putea să aibă relații sexuale așa cum fac celelalte maimuțe. Dacă una dintre ele rămâne însărcinată, puiul ei probabil că va muri deoarece ea îl va neglija sau îl va maltrata. Este la fel si in cazul oamenilor. Copiii care au fost ignorați de părinți, bătuți sau abuzați emoțional își vor neglija la rândul lor copilul.

Așa că, majoritatea oamenilor au o nevoie de contact uman. Dacă o persoană nu este mângâiată, mintea și sufletul ei se vor ofili.

Foamea de recunoaștere

”Iubește-mă sau urăște-mă, dar nu mă ignora!”

Psihicul uman este construit astfel încât, crescând, oamenii își păstrează nevoia de contact fizic, transformând foamea primară de contact în foamea de recunoaștere. Astfel, existența noastră poate fi recunoscută printr-un zâmbet, un salut, un compliment sau chiar o insultă. De ce o insultă? De ce se simt oamenii recunoscuți atunci când sunt criticați sau loviți?

Cel mai bun răspuns îl putem primi observând comportamentul copiilor. Un copil neglijat face tot felul de prostioare, apoi suportă consecințele dureroase ale acțiunilor sale, însă reușește în felul acesta să devină vizibil pentru părinți, să fie recunoscut. Putem spune că prin natura noastră, preferăm să primim stimuli pozitivi de la cei din jurul nostru, dar îi căutăm pe cei negativi deoarece nu putem supraviețui fără ei.

Mesajul ”te iubesc și te accept așa cum ești”, reprezintă cea mai înaltă formă de recunoaștere pozitivă necondiționată. Apare în unele relații părinți-copii, în prietenii de durată și în iubirile autentice.

Foamea sexuală

Această foame sexuală poate începe oricând pe parcursul vieții. Sexul reprezintă modalitatea cea mai excitantă de a satisface toate celelalte forme de foame menționate mai sus, în același timp . Iată, un alt motiv pentru care ar trebui să învățăm copiii de mici ce presupune această nevoie, la ce ne folosește și care sunt pericolele.

Foamea de structură și foamea de incidente

Una dintre marile probleme ale vieții este modalitatea de structurare a timpului. Stiati ca, cea mai dificilă problemă pentru majoritatea oamenilor este ce să facă astăzi sau chiar acum, dacă au timp liber sau nestructurat?

Această formă de foame este cea mai răspândită și aproape la fel de nocivă precum malnutriția sau malaria. Modalitățile de structurare a timpului pot fi considerate strategii de supraviețuire. Există 24 de ore în fiecare zi, 168 de ore în săptămână, 52 de săptămâni în an și 50 sau 100 de ani înainte. Acest timp trebuie să fie umplut sau ”structurat”. Iar când foamea de structură se acutizează, ea se transformă în foamea de incidente, care instigă mulți oameni să intre în probleme și să creeze probleme doar ca să scape de plictiseală.

Structurarea pe termen lung este cea mai puțin presantă și este rezolvată prin alegere unei cariere. Eric Berne descrie mai multe modalități de structurarea a timpului așa cum sunt: diverse activități ( acestea presupun existența unor obiective și consum fizic și intelectual pentru atingerea lor), ritualurile (aceste se învață în familia fiecăruia și reprezintă forme de comunicare programate cultural), retragere ( ieșire din sfera relațiilor interumane prin fantasme și reverii), jocurile (se realizează în timpul comunicării pe baza unor scenarii din copilărie, fiecare persoană are un repertoriu de jocuri și acestea sunt generatoare de probleme), discuțiile tematice (modalități de petrecere a timpului liber într-un grup) și intimitatea fiind cea mai plăcută modalitate de structurare a timpului.

Acest articol reprezintă o recapitulare a unor nevoi de care suntem cu toții conștienți, dar sub o altă formă. Ceea ce subliniez este importanța lor și consecințele negative asupra propriului organism, dar și asupra celorlalți.

Psihoterapeut Carmen Bontaș

Bibliografie

Berne E., Sex și dragoste în relațiile umane, București: Herald 2014

Mitrofan I. (coord.), Orientare experiențială în psihoterapie, București: S.P.E.R. 2000

Zlate M., Introducere în psihologie, București: Editura Polirom